Select Page
Tandem!

Tandem!

Îi întorc spatele grațios și formal,
iar el parcă știe că pe spatele meu, stau scrise poveștile noastre rând cu rând,
de atunci de când ploua infernal,
iar eu alergam cu umerii goi, întruna cu el cochetând.

Nu vorbim foarte mult, nici nu avem ce ne spune,
alegem din vitrină același vin dulce și aceleași țigări,
dacă ne-ai vedea, suntem aceiași nebuni neschimbați,
doar că azi ne iubim mult mai mult decât ieri și râdem când de vârsta noastră suntem întrebați. Noi n-avem ani, noi n-am numărat nici toamne, nici primăveri.

Ascunși de lume am trăit, pe plajă, prin lume străină,
am făcut dragoste în același lift și ani de zile în aceeași mașină.

Îmi atinge urechea cu buzele-i, răvășitor,
când eu în sfârșit nu mai sunt, nici dulce dezastru, nici bolnavă de dor.

Îi calc cămăși, lui celui care –
are răspunsuri multiple la o singură întrebare.
Bântui prin magazine, alergând ca un copil printre vitrine,
căutând să îi asortez pantofii, costumul și cravata perfect,
îi caut, îi caut prin mii de calități, măcar un singur defect.

Ascultăm împreună melodii pe repeat, la balconul etajului ’20,
cu becuri aprinse și draperii care curg pe trupurile noastre goale și reci.
– Eu nu mai plec, nici tu să nu pleci.

Mai ții minte când în diminețile noastre târzii,
tu scriai pe foi albe cu creionul, nenumărate prostii?

– Hai să uităm, te dezbrac și stelele încep să cânte în cor.
O să îți arăt cum se simt versurile din “Bolnavă de dor”.

Noi, fumând ocazional…

Noi, fumând ocazional…

Pare o nebunie cum noi ştim
tot ce îşi doreşte unul,
tot ce îl enervează pe celălalt.
Ştim asta fără niciun act adițional.
Ne aprindem țigările reciproc,
acum când ne prostim, fumând ocazional.

Tu eşti dezbrăcat, râzând de mine cum detest ziua asta în care ne despărțim iar pentru o vreme.
Michelle Gurevich cântă ceva erotic,
de care m-aş teme
dacă n-ai fi aici.

Îmi acoperi umerii cu plapuma albă şi strângi pumnii nervos,
eşti atât de bărbat, atât de gelos.
Atât de mult te iubesc.

Îmi ridic picioarele pe umerii tăi şi îți desenez linii,
cu pete de culoare şi durere.
Unde am învățat astfel de maniere?
Unde am învățat “this type of sex so dangerous”?
Şi de când tu – un nebun?
Eşti unei femei aşa credincios?
Ca mie, acum!

N-am nevoi, n-am nevoi care să nu te includă,
nici alte placeri şi nici fantezii.
Nici putere să duc cu nimeni vreun act conversațional,
acum când ne prostim,
fumând ocazional.

Pe fundal: Michelle Gurevich – To be with others.

Mă scuzați… Domnule!

Mă scuzați… Domnule!

Oricat am încerca să ne mințim, noi femeile încă nu suntem egale cu „mai superiorii” noștri cu care împărțim paturile – bărbații. Nu că noi – femeile nu am fi luptat pentru asta sau că nu am fi reușit să ne potolim după ce am obținut unele așa zise egalități.

Și totuși…de ce continuăm încă să ne simțim stingherite în anumite situații? De ce avem rețineri să ne ridicăm atunci cand într-o încăpere se află 10 bărbați și doar 2 femei? De ce ei își permit să exclame și să își exprime părerile de cele mai multe ori în moduri total inadecvate?

Da! Pentru că le permitem. Cand dintr-o coincidență te trezești într-un lounge unde se întalnesc de obicei persoane care au pe masă laptopurile deschise scriind ceva și încrețand fruntea, încercand să transmită inteligență atat prin atitudine cat și prin cămășile apretate perfect. Cand ești femeie și te trezești acolo, oarecum forțată de împrejurări sau aspecte care țin după părerea unora de etica unei conversații care trebuie să aibă neaparat loc în astfel de „spațiu” unde se adună spuma orașului.

Cand ești femeie și ajungi din n motive într-un loc în care ești înconjurată de bărbați… esti stanjenită în a te ridica și a merge pe langă ei în drumul tău spre baie sau ieșire? Filmul din urma ta e simplu și tu știi asta. Unul o să tasteze greșit cuvintele contractului la care lucrează în timp ce are deja în cap regii cu „tine și el” prin nu știu ce decor.

Alții o să își întrerupă discuția și trasul din țigară ca să poată stabili dacă fundul, sanii sau buzele tale intră sau nu în standarde și dimensiuni perfecte. Cei 4 care cunosc toate femeile din oraș se vor întreba de unde ai apărut, te vor vedea fiecare pe rand blondă, roșcată sau brunetă, cu lenjerie sau fără, deasupra sau în oricare alte 101 poziții.

Și chiar dacă nu vă vine să credeți, vor fi atenți la geanta, ceasul și ochelarii purtați. Cu cat sunt mai scumpi ( și ei clar știu să distingă asta) cu atat te declară mai profitoare și materialistă. Iar modestia hainelor și accesoriilor femeii care trece pe langă ei este dea dreptul direct proporțională cu interesul lor față de ea.

Nu le trezește curiozitatea o femeie cu geantă Ne-Louis Vuitton și pantofi Ne-Louboutin. Poate unul dintre ei va fi atent la fusta pană la genunchi și va zambi discret fară să vadă printre ea. Poate unul, căci restul își vor da coate și îți vor face povestea vieții în cel puțin 2 minute. Vor ști din start și fără dubii că te pot cuceri cu două vorbe și trei priviri indecente.

Vor avea certitudinea că dacă îi vezi pe stradă la volanul unui bolid (la care impozitul pe un an este de două ori mai scump decat salariul tău pe tot anul și invers proporțional cu nivelul lor de inteligență) – te vei îndrăgosti brusc și vei primi cu plăcere mesajele lui fără cratimă și fără virgule.

Într-o lume în care noi femeile creștem copii, întreținem case, avem funcții și cariere la același nivel cu ei, noi care am luptat zeci de ani pentru a putea ridica capul din pămant și a putea vorbi răspicat în fața unui bărbat, de ce uneori evităm să îi înfruntăm?

Bine că mai există iubire

Bine că mai există iubire

Pe balcon se jucau draperiile in voia lor. Tigara aprinsa si uitata sa arda scotea un fum de disperare. Ea si-a lasat parul pe spate si a deschis cu nonsalanta nasturii camasii. A pus play la Idenline – Call me si s-a intins pe covor. Covorul ii poarta mirosul. Nu numai al ei. Al lui a ramas peste tot.

Coapsele au si acum urmele saruturilor lui nebunesti. Vinul din pahar nu ii trezeste nici un interes iar cafeaua de a doua zi are deja din seara asta un gust amar. Facuta si bauta singura, la repezeala, cand ea nu vrea deloc sa revina la singuratatea de care ii este atat de frica.

Ar vrea sa ocoleasca si oglinda. Acolo merge doar cand se cearta iar astazi nici macar discutiile in contradictoriu nu o vor ajuta. Gandurile ca el se va intoarce sa o prinda de mana si sa nu mai renunte niciodata la ea – gandurile astea o salveaza.

Dar, la naiba, mai este atata timp. Timp in care o sa asculte fado si jazz fara ca el sa i se joace prin par. Timp in care se va tot gandi ce a fost ea inainte sa il intalneasca pe el. Timp in care il va mai certa de zeci de ori si apoi va da mandria la o parte. Timp in care el va avea grija de sufletul ei chiar si din departare. Timp care poate va uni ceea ce ei nu au avut niciodata rabdarea sa lege.

Bine ca are usa. Usa la care el se va intoarce cand i se va face dor. Bine ca are rabdare. Rabdarea cu care il va astepta intotdeauna. Bine ca are o poveste. Povestea pe care o va scrie necontenit nopti la randul pe spatele lui. Bine ca mai exista iubire.

La geamul cu draperii albe s-a stins lumina si a ars tigara. Corina a lasat muzica sa cante pana tarziu.

Iubită, amantă și… îndrăgostită

Iubită, amantă și… îndrăgostită

Cum e să fii iubită? Cum e să fii amantă? Cum e să îi fii prietenă și umăr… umăr și spate gol pe care să îl sărute în nopțile târzii, infernal de târzii.

Cum e să fii de toate pentru același bărbat în același timp? E greu… și da, e atât de frumos. Riști să suferi de „n” ori mai mult… (oricare ar fi valoarea lui n).

Înlături partea cu „party girls don’t get hurt” și începi să imprimi în inima frica de a fi rănită la un moment dat…ierți, treci peste, uiți, dai la o parte orgoliul etc… (începe și „n” să capete o formă numerică:) )

Dar dragostea prinde contur și în loc de nopțile pierdute prin cluburi preferi diminețile în care cineva știe perfect cum să îți spună „bună dimineața”.

Îți cântă în căști de câteva luni „Lady Antebellum” și te trezești că „Need You Now” a devenit mai mult decât o simplă melodie. Acum ai legat de ea zece amintiri frumoase, că doar e una din melodiile lui preferate.

Iartă-mă mamă… că sunt iubită și amantă. A unui singur bărbat, așa cum m-ai învățat.

Aveai dreptate mama… când tot ce poți oferi se îndreaptă asupra unui singur bărbat… există șanse să îl poți avea la braț o viață întreagă (fără să te intrebi cât o să mai varieze valoarea lui „n” și fără să mai ai regrete când auzi la radio „party girls don’t get hurt”).

Crești și devii femeia cu tot. Cu riscuri și frică. Cu riduri și lacrimi. Cu dorințe mai puține pentru tine, cu mai multe pentru el. Dar ai titlu de „femeia lui” și îți place asta a naibii de mult.

Scrisoare deschisă bărbaților din viața mea!

Scrisoare deschisă bărbaților din viața mea!

Poate îți place cum zâmbesc atunci când îmi ridic florile de la ușa biroului meu, florile pe care tu le-ai trimis după ce ai citit undeva că eu sunt femeia căreia îi plac florile care ajung oriunde în lume. Poate îți place de mine așa primăvăratică, când îți zâmbesc discret și pentru o secundă te fac să crezi că momentul a fost unul special. Poate îți place de mine… mie îmi plac mult florile pe care le-ai trimis. Să știi că ai făcut o alegere bună. Nu ai ales banalii trandafiri de la florăria din colț. Ai mers la florăria de unde cumperi buchete tuturor femeilor din viața ta și te-ai gândit că eu vreau lalele sau liliac, ghiocei sau flori de câmp. Ai găsit buchetul cel mai apropiat de dorințele mele și l-ai trimis. Urmează câteva invitații la cină, în câteva restaurante pe care le alegi cu aceeași grijă și atenție. Îmi deschizi ușa și mă ajuți să îmi dezbrac haina. Ce îmi spui când nu vorbești? În gândurile tale ce urmează? Poate îți place când îți spun că „sunt singură” dar te enervează la culme continuarea… „și vreau să rămân așa”. Buchetul de azi pare a fi de la florăria de pe colț, unul cu trandafiri galbeni și cu un bilet în care scrie simplu și sec: „Pe tine – cea bolnavă de dor, cât de greu este să te fac fericită?’’

Ție celui care îți place să mă vezi cum desenez inimioare pe oglinda aburită din baie, după ce am făcut un duș rapid, mi-am încheiat cămașa și am încălțat pantofii pe care tu îi adori. Rujul roșu pus la repezeală și părul lăsat pe spate să acopere gâtul pe care tocami l-ai sărutat. Poate îți place cum stau la bucătărie câteodată și gătesc cu paharul de vin în mână, din care gust rar dar pe care vreau să îl asortez cu gustul sărutului tău. Nu mă lași să spăl vasele după ce mâncăm și nici să pierd mult timp în bucătărie, asta pentru că noi iubim dormitorul. Ție altcineva îți calcă cămășile și îți șterge praful. Și nu, nu o femeie. Cineva care are grijă de casa și confortul tău. Eu ar trebui să am grijă de inima ta? Mă iei în brațe în timp ce eu admir orașul de la terasa ta imensă care se întinde deasupra oricărui orizont. Nu putem dormi împreună, pentru că eu ador întunericul și îmbrățișările iar tu te trezești în miez de noapte și deschizi televizorul. Avem amintiri aici, deși tu niciodată nu ai ales florile mele preferate, însă ai știut mereu că îmi plac bărbații care sunt pregătiți pentru răspunsuri. Și le-ai avut mereu. De asta sunt încă aici. În nebunia mea, tu ai partea cea cuminte. În liniștea ta, eu sunt bucata de furtună.

Tu cel care vrei să mă faci să fiu cum vrei, să știi că eu o să mă încăpățânez de zece ori mai mult să fiu ce sunt, să fac ce vreau. Tu cel care nu mă lași să am vise pentru că încerci să mi le faci realitate. Tu cel care vrei să intri încălțat în sufletul meu și să mă obligi să fac pași repezi alături de tine, când mie îmi e frică. Tu cel care vrei să îmi schimbi liniștea dimineților mele târzii cu miros de cafea în dimineți cu miros de pâine prajită și ceai verde. Vrei să îmi furi din independență și din putere, atunci când îmi deschizi ușa taxiului și când comanzi pentru mine la restaurant. Tu care știi că asta e rochia potrivită și că anume pantofii din vitrină se potrivesc cu seara asta în care vrei să stau în dreapta ta. Vrei să îmi furi alegerile și să îmi fii unica opțiune. Tu care știi ce vrei, oare știi ce vreau eu?

Free Divi WordPress Theme, Find new Free Android Games at dlandroid24.com