Select Page

Am avut o zi…grea.
Grea pentru că azi am renunțat să mă mai mint că fericirea există.

Ajung la magazin și pun în coș plictisită apa plată, rucola și roșiile.
Încă câteva iaurturi și semințele de Chia.
Casierița nervoasă se uită încurcată.
– Vreți și pungă?
– Da, răspund eu politicos.(la cât de nefericită o simțeam în momentul acela aș fi lăsat totul pe bandă și aș fi plecat).
Îi inteleg nefericirea, toată ziua scanează sute de produse, i se cere să fie politicoasa și să zâmbească fiecărui chip care îi trece pe dinainte.
Aceleași întrebări banale pe care le are imprimate în gânduri:
– Card de fidelitate aveți? Doriți și o pungă? Mare sau mică?

Pe stradă oamenii se grăbesc, nu zâmbesc și mai rău, fețele lor nu exprimă nimic. Vântul trece ușor printre blocuri. Mi-a rămas chipul femeii în minte. Mă face să analizez fericirea.
Nici farmacista de la colț pe care o zăresc prin geam nu pare să fie încântată că stă în picioare de dimineață.
Nici femeia de la balcon care trage disperat dintr-o țigară.
Nici mama care azi la telefon mi-a spus că îi este dor de mine.
Nici amicul meu care are o casă frumoasă cu o grădină imensa …dar căruia îi lipsește cu desăvârșire iubirea.
Nici eu care intru în casa și mă apasă liniștea, mult prea multă liniște.
Îmi admir unghiile proaspăt făcute. Mă uit în oglindă. Mă demachiez și îmi aplic masca liniștitoare.
Dau muzica încet. Nici asta care cântă nu pare a fi fericită.
La balconul de lângă se cearta El cu Ea. Dau muzica mai tare.
Umplu cada și aprind o lumânare.
Sting lumina.
Greu, greu este să știi atât de multă lume nefericită.

Free Divi WordPress Theme, Find new Free Android Games at dlandroid24.com