Select Page
Silabisesc…

Silabisesc…

Pot seara să îmi înec scrisul în pahare de vin şi să confund visele
încurcându-le între ele,
chiar şi aşa durerea nu trece şi nu mă pot abține
să te iau în brațe când vii mirosind a parfum ieftin de prin paturi străine.

 
Pot să îți stau pe umăr şi să vorbim despre tot ce vrei tu
iar eu pe dinăuntru să mor,
pot să fug şi să nu îți mai cer ajutor,
pot să îți stau pe brațe în rochie roşie cu spatele gol.

 
Pot să umbresc gustul paharelor de vin pe care le tot umplu şi se trec, cu brânză Camembert,
pot beată să fac dicție, pronunțând fără oprire –
te iert, tot eu pe tine te iert.

 
Pot să alerg în urma trenului care tocmai a plecat accelerat din gară,
căzută în genunchi, trăgând dintr-o țigară.
Pot răpusă de dor să te strig pe străzile astea prea cenuşii,
pot număra stele…
Pot seara să îmi înec glasul în pahare de vin şi să confund visele între ele.

 
Te pot întreba? Te pot întreba cine?
Îți lasă parfum ieftin pe buze şi apoi te trimite la mine.

 
Pot să triplez gustul paharelor de vin pe care le tot umplu şi se trec,
pot ridica cu mult gradul pe care îl am acum de alcolemie,
Te iert şi te vreau.
Aferent mie.

 
Bate ceasul spre două, două fără un sfert,
fac dicție iubite,
silabisesc: te iert, te iert.

În rest? Sunt fericită

În rest? Sunt fericită

Cele mai frumoase momente nu sunt surprinse în fotografii şi nu ajung pe facebook sau instagram, pentru că ele se trăiesc şi îşi cer dreptul la discreție, ele vor să rămână secrete.

 
Cele mai frumoase nopți sunt uneori păcate făcute din prea multă dragoste care fug de ochii lumii.
Bărbatul pe care îl iubești nu vrea să fie văzut în poze publice şi nici nu poate fi etichetat, pentru că nu e prieten deloc cu rețelele sociale.
El împarte momentele doar cu tine.

 
Cele mai speciale dimineți sunt cele în care nu te poți desprinde din brațele lui pentru a arunca o privire în telefon.

 
Cea mai senzuală poziție a ta o ştie doar el şi e mult prea indiscretă ca să fie admirată de alții.

 
Cea mai frumoasă parte din tine o vede doar omul care te iubeşte şi pe care tu îl adori.
Lui îi oferi totul, iar restul pentru “restul lumii” e doar ceea ce alegi şi ce laşi Tu să se vadă.

 
Sunt pe facebook când scriu sau când mă plictisesc, în rest sunt fericită.

Iar fericirea se ține departe de zgomotul lumii. Departe de invidie şi răutate.

Ps: La geamul Corinei s-a tras perdeaua. Acolo se scriu pagini care nu pot fi accesate de nicaeri. 

 

Escapadă la Paris!

Escapadă la Paris!

Am de câteva zile
acelaşi vis:
mă ții strâns de mână
şi mergem împreună la Paris.

În tot bagajul meu sunt doar
câteva haine lejere pentru drum,
banale,
acolo am de gând să port
camăşile tale,
care să îmi dea un aer de model.
Apoi goală o să stau la balconul
cu vedere spre Turnul Eiffel.

Dimineața o să asortez adierea de vânt cu o cafea şi ciocolată amară,
au un miros aici
de litere proaspete scoase dintr-o călimară.
De dragoste, de primăvară.
Cu vin de Bordeaux,
cu păcate făcute spre seară.
Nespuse, tăcute şi
poate pentru ultima oară.

Mâine vreau, mâine o să compensez.
O să te ascund pe după zidurile
unui château français.

Când realitatea ia locul unui vis.
Tu mă ții strâns.
Pe-o bancă veche la Paris.

Conversație cu trecutul…

Conversație cu trecutul…

Ştii?
Ştii că vin la tine de fiecare dată când încep să mă pierd.
Şi încep să îți vorbesc.
Încep să îți povestesc de amintiri
pe care poate tu le-ai uitat.
Nu-i nimic. Eu am răbdare.
O să le înşir ca şi cum le-am fi trăit ieri.
Deşi tu niciodată nu îmi ceri.

Eu sunt aici şi insist să îți amintești.
Povești.
Cu final…
Nu, fără final.
Exact ca a noastră.
Te privesc de la o fereastră.
Îndepărtată.

Imi pari tot mai bolnav şi tot mai bătrân.
Încerc să mă conving că eu nu am nicio vină pentru asta.
Şi schimb fereastra.

Câteodată dorul mă aduce înapoi.
Eşti singur şi tragi dintr-un trabuc care demult nu mai scoate țipenie de fum
iar cognacul stă neatins.
Te văd tot mai stins.

Şi deşi ochii după atâta timp,
la fel de frumoşi îți rămân,
te văd de după fereastră
tot mai trist şi tot mai bătrân!

Atunci, acum, întotdeauna!

Atunci, acum, întotdeauna!

Îmi aduc aminte de mine ajunsă în aeroport,
de bătăile inimii tot mai nebune la fiecare pas,
care-mi creeau atâta disconfort.
De trolerul căruia nu îi mai simțeam greutatea,
de ziua de dinainte, de ceea ce ar fi trebuit să urmeze – noaptea!

Țin bine minte cum se anunța în spaniolă aterizarea,
în orașul în care nu mai călcasem niciodată,
țin bine minte fiecare poartă
şi fiecare uşă care mi se deschidea
şi fiecare om ce îmi zâmbea politicos.
Cât de frumos.
Sentimentul!

Ştiam câte ceva despre oraş, despre tine parcă ştiam tot.
Sau cel puțin că erai antidot.
La tot ce mă durea.
Atunci, acum…întotdeauna!

Din mersul aproape în stil de fugară,
încercam să găsesc o oglindă.
Ochii puțin obosiți dar sclipitori,
sufletul arzând ca o țigară.
Din care se tragea în același timp de mai multe ori.

Mă aşteptai așezat la o masă din spate, cu o cafea în față şi cu ochii la ceas,
oarecum agitat.
Probabil şi tu ca şi mine numărai veșnicia.
De când ai plecat
şi până acum.

Am sărit în brațele tale sub privirile curioase ale trecătorilor.
Aproape ca nu ne-am spus nimic,
nimic cu claritate.
Aveai dreptate!
Câteodată tacerea face minuni!

Apoi am încercat să ne refacem paşii,
să ne dăm restart la inimi tot căutând cadență
între lacrimile mele şi mâinile tale pe gâtul meu plimbându-se fără prudență.

Pe bordul mașinii stă un trandafir roşu
bătut de soare.
Eu sunt la tine în brațe.
O competiție între noi.
Tulburătoare.

Îmi aduc aminte de noi ajunşi în aeroport,
de bătăile inimii la fiecare pas
care ne creeau atâta disconfort.
Țin bine minte cum se anunța în spaniolă zborul,
cum dorul – dorul o lua razna dintr-o dată.
Cum nu mă mai simțeam toată.

Întreagă.
Când te-ai desprins de mâna mea fulgerator. Cât de ucigător –
Sentimentul.
Atunci şi întotdeauna!

Free Divi WordPress Theme, Find new Free Android Games at dlandroid24.com